Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Bucureşti
Cine sunt eu?Pai..un copilas care s-a gândit..cum ca doar el se gândeste..sa îsi faca un blog.Ei bine,nu stiu daca va fi ceva foarte reusit,dar sper ca imaginatia mea îsi va face efectul si pe aici.Si ca tot suntem la "Despre mine"..ce pot sa spun?Sincer..cred ca iau in fiecare zi "pastile" care ma fac fericita.Aceste "pastile" contin:familie,scoala,fun,boys..and->Everything that makes me happy.Another think about me..si ca în româna suna mai naspa..dar ne-am obisnuit asa-i?Este fotografia,îmi place sa fotografiez-->Te-ai prins?:>.Daca da,e ok..atunci ne întelegem.A..al doilea lucru care îl iubesc este sa dau din gura=>sa cânt.Pai sincer la ora asta nu prea am inspiratie si nu o sa încep sa însirui aici ce îmi place si ce nu,pentru ca..blogul asta..l-am facut ca sa ma cunoasteti mai bine(sa aflati mai multe despre mine)..intradevar genul de persoana îl cunosti "face to face"..real.>:D<. PS:Imi place sa dau îmbratisari!(Gen:FREE HUGS FOR ALL!)-->uite una >:D< si înca una >:D< si înca una>:D<..si sirul poate continua..pâna la adânci batrâneti(pai ori suntem poeti ori nu mai suntem?!)

duminică, 1 mai 2011

Degeaba.

Oricat ai incerca,lor tot nu le pasa...ori cat ai pune suflet,nepasarea ti`o ia inainte.De ce sunt asa de indiferenti?Ei chiar nu stiu ce inseamna prietenie?Sunt multe intrebari,din pacate fara raspuns...M-am saturat sa primesc mereu aceleasi faze de copii redusi mintal.
Unii oameni ar trebui  sa invete ce inseamna prietenie.Nu spun ca nici eu,dar eu nu sunt atat de rea ca ceilalti,eu nu ii jignesc,eu nu ii mint.S`a intamplat o data de doua ori sa mint,iar dupa mi`am cerut scuze de 314532 ori,dar lor nici nu le pasa..
Stii ce ?Ce ar fii sa nu imi pese nici mie?Eu nu sunt asa.Chiar daca patesc multe,nu ma transform cu nimic.Daca ma schimb,asta o fac doar pentru ca,cresc,ma maturizez.
O singura persoana imi e aproape atunci cand am nevoie de ea:Anna(varamea).Chiar daca suntem verisoare,ei ii pasa de mine mai mult ca o sora.Ea e singura care nu m`a dezamagit.Ei tot timpul i`am zis tot ce mi se intampla,tot tot,ei i`am plans pe umar...nu prieteniilor,pentru ca "prietenii" varsa tot la ceilalti,iar dupaia incep sa iti reproseze la fiecare cearta:"tot la mine veneai si te plangeai,tot mie imi ziceai toate secretele si toate necazurile tale"....Prietenia adevarata NU EXISTA.Acest lucru este clar pur si personal.Nu dramatizez,nu sunt rautacioasa,pur si simplu imi spun parerea,de aceea este blogul meu.
O sa va zic ce s-a intamplat ieri,ca sa nu ziceti ca cine stie ce vrajeli va bag aici.
M-am intalnit cu Anna la Eroilor.Am mers pe langa rampe acolo,ma simteam bine,pur si simplu ma simteam prea bine.Ma facea sa ma simt speciala,fericita.Ma apreciaza.Asa,ascultam muzica stateam,si asteptam sa vina Teo(gagicu lu ana),Dy,Cristi.Si-au luat rolele,si eu ii sunasem,si le zisesem ca nu o sa le dea voie.Deci,nu le`a dat voie,si le`am zis,mai atunci descaltati`va sau luati masina.Au zis,cel putin eu cu Teo am vb la telefon, ca o sa vina;ca fac ei cumva sa vina.Am asteptat 2 ore.Si ..nimic.I-am sunat,ma minteau ca n`au semnal,nu`mi raspundeau la telefon.Ni se dusese cheful si mie si lui Anna,eu mai eram cum eram,da Anna?Totusi,e iubitasa si pana mea..se simtea necajita,daca nu eram eu acolo cred ca izbucnea in plans.Am linistit-o,ne-am linistit reciproc,ne-am mai plimbat...Etc`uri.Adevaru e ca si eu ma simteam ca un cacat plouat.Sincer,in parcul ala ma simt cel mai bine.Devenise locul meu si al Annei,cel putin asa l`am numit eu cu ea.Si continui,ca eu am obiceiul sa schimb subiectul,le-am trimis mesaj,nu l`au luat in seama.L-am sunat pe insuportabilul de dy,care mi-a raspuns cu un :Daaaa lung si enervant,tipic lui..vorbind in sictir,i-am inchis telefonul,mi-am dat seama ca nu mai am ce discuta cu ei...

Asta este doar una din "minunata" mea viata.Sa vedem ce o sa se intample...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu